De unde stie un psihoterapeut ce solutie sa aleaga?

Acest subiect este foarte complex, dat fiind numarul mare de scoli psihoterapeutice existente la acest moment.

De aceea va spun inca de la inceput ca randurile de mai jos descriu doar unul dintre numeroasele raspunsuri., venind dinpre terapiile scurte.

Atunci cand un client vine cu o plangere, psihoterapeutul poate sa-l vada pe acesta, la nivel metaforic, ca fiind blocat intr-o celula care are 12 usi prin care poate iesi.

Problema clientului e ca nu a gasit nici o cheie potrivita, si uneori nici macar nu a descoperit toate cele 12 usi.

Asadar inainte de sedinta psihoterapeutul stie ca:

–  exista 12 posibile cai de iesire din problema

–   pentru fiecare, terapeutul are in „tolba” sa una sau doua chei (una sau doua tehnici de interventie)

–  usa la care clientul va avea cea mai mare sansa de reusita este usa caruia el, in expunerea problemei, ii va da cea mai mare importanta

–  contrar aparentelor ca pentru a ajunge la reusita este nevoie de o schimbare semnificativa, psihoterapeutul mai stie ca sansele sunt mai mari cand schimbarea indicata este una mica (aceasta schimbare mica va initia un lant de schimbari)

In timpul sedintei, psihoterapeutul asculta relatarea clientului despre problema, identificand „usile” pe care acesta le mentioneaza. Apoi intreaba despre restul „usilor’, cele pe care clientul nu le-a mentionat. Care sunt cele 12 „usi”?

  1. Comportamentul asociat problemei
  2. Sensul pe care clientul il da situatiei
  3. Frecventa cu care apare problema
  4. Locatia in care apare problema
  5. In ce masura e o problema care scapa de sub control
  6. Care sunt starile fizice si emotionale asociate?
  7. Trecutul
  8. Viitorul: predictii catastrofale
  9. Asteptari utopice (nerealiste)
  10. Mediul (serviciu, statut economic, locuinta etc)
  11. Cine sau ce e de vina pentru problema?
  12. Persoane semnificative incluse direct sau indirect in problema

Dupa discutie, in functie de importanta pe care clientul a dat-o unui anumit aspect, psihoterapeutul alega una dintre cele 12 usi si scoate din „tolba” una dintre cheile potrivite acelei usi.

De exemplu, daca in expunere clientul s-a focusat pe asteptarile pe care le are, munca psihoterapeutului consta in a initia procesul prin care clientul genereaza noi asteptari, realiste.

Un alt client aflat in aceeasi situatie poate s-ar fi focusat pe faptul ca are sentimente neplacute pe care nu le poate controla, si atunci terapeutul ar fi putut alege alte instrumente, de exemplu “prescrierea simptomului” (clientului i se cere sa invete sa reproduca „la comanda” acea problema si s-o exerseze voit, observand cu atentie diferentele intre situatiile cand o exerseaza voit si cele in care ea scapa de sub control).

Bibliografie: Keys to Solution in Brief Therapy, Steve De Shazer, 1985